Proptesc douã cuvinte ca douã geamanduri unul lângã altul
Uneori sunt prietene alteori sunã ca o doagã de butoi
Arunc în stânga şi-n dreapta cu metafore şi hiperbole
Focuri de mitralierã pe cortexul cititorului
Sunete de lirã amestecate cu strigãte de ajutor
Undeva la frontiera dintre patologic şi poezie
Mie îmi place acest dadaism propriu, cã-i al meu
Dar oare ţie iţi place? Ce înţelegi din toatã salata asta de varã ?
Are mai multe sensuri, în sus şi în jos, în faţã şi în spate
Atât de multe sensuri cã nu se mai vede niciunul
Un plat, vid, nul, gol, o mie de idei, sensuri giratorii,
În care te învârţi morişcã fãrã vânt
Treci printr-un tunel de spumã sclipicioasã
Apoi aterizezi în bãltoaca din dreptul casei
Cu mintea în buzunarul de la spate şi capul gol.
Å¢i-am cusut creierul cu aţã roşie
Şi l-am atârnat în afumãtoare
