Viaţa mea e un câmp de stepã brãzdat de fântâni cu cumpãnã
Cumpãna fântânilor se-nclinã într-un balans de rãscruce de drumuri
Sau ca un rãspuns la toate întrebãrile destinului
Într-o parte o gãleatã de apã, în cealaltã un mãnunchi de potcoave de cai morţi
Beau apã rece din adâncul pãmântului ridicatã de ciutura fãcutã din lemn de cruce
Sunt transpirat şi nu am dormit de mulţi ani
Încercând sã mã sculptez din interior într-o statuie echilibratã
Sã reziste gerului şi viforului de guşteri nefericiţi
Gânduri aspre cad tangente pe conturul feţei mele
Şlefuindu-mã într-o picturã tridimensionalã a frãmântãrilor
Nu mi-a fost uşor, eu am venit de undeva din afara casei
Dintr-o margine , dintr-un ungher, dintr-un pustiu
Eu nu am avut un loc la masã, nici mãcar în hol
Am stat cu nasul lipit de geamul vitrinelor pline cu prãjituri
Şi cu puţinul meu, am fãcut totul sã rãzbat, cum am putut şi cum m-am priceput
Alţii au fost mai norocoşi, s-au nãscut în zodia şansei
Au avut viaţa întinsã şi linã , uşoarã şi generoasã ca o vacanţã de varã
Eu a trebuit sã mã lupt pentru fiecare treaptã câştigatã
Uneori plãtind cu suferinţã, sânge şi zile din mine
Duc în spate de mulţi ani oameni povarã
Îi car dupã mine peste tot, plumb în oase şi în inimã
Trec zile şi nopţi, vlaga mea se scurge ca vinul dintr-un pahar rãsturnat
Sã nu-mi faceţi mormânt şi cruce, sã-mi ardeţi trupul
Cenuşa sã o împrãştiaţi în toate vânturile şi ploile
Sã nu aveţi un loc în care sã-mi aduceţi luminã
Şi sã mã rugaţi sã vã iert, netrebnicilor
