Autor:	Nucu Morar ( nuculus ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Baragan

O dunga orizontala pe retina ochiului Sus roşu de vãpãi încinse, Jos galben de recolte unduitoare Si eu un punct minuscul pe tablou Arşiţa usturãtoare şi sarea din ochi de la transpiraţie Mai încolo o fântâna stand în cumpãna Cimitirul satului uitat, nãpãdit de buruieni şi cruci scufundate în pãmânt Mirosul de pâine calda din cãruţa de la brutãrie Oameni mânioşi cu mâinile cioturoase care ridica sacii cu faina în spate Hotii de cai din vechime ajunşi astãzi hoţi de gãini Ierni apãsãtoare cu zapezi apocaliptice care acoperã tot satul pana nu se mai vede nimic Îngropaţi în casele lor ca în propriile morminte Vifor, crivãţ, sfârşitul lumii Sãrãcie pe garduri şi în sufletele pustiite ale ţãranilor Diamante ascunse in minele pline de noroi ale câmpiei Vreau sa-mi dezgrop bunicii şi strãbunicii Mosii si strãmoşii Sa-i întreb cine suntem noi, de unde venim ca sa ştiu unde ne ducem Uneori am amintiri care nu sunt ale mele Cãlãrind cai mongoli pe întinderea desertului Gobi Pe stepa buraganului tot întunericul lumii e topit în liniştea timpului Care aici a stat în loc încremenit ca o statuie Zilele sunt neschimbate de la începutul lumii Nopţile sunt grele dar fertile, un cocon de matase Din care dimineaţa rãsare soarele pentru prima oara Ma trezesc noaptea speriat in casa mea din orasul comod Si-mi vine un dor de duca pe câmpuri întinse cât toata viata mea Libertatea din cel mai pur şi limpede izvor Sa fug asa cum au fãcut şi cei ce m-au fãcut Pana cad obosit şi împãcat la pãmânt,ma fac una cu pãmântul Sa creascã din mine pajişti verzi pe care sa alerge caii sãlbatici în toate zãrile

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc	nuculus
2.	Dacã vrei, permite-mi un altfel de comentariu. Bãrãganul este descris în cuvânt de suflet, observând cã totul se aflã într-un timp fãrã timp. Avem un tablou, care ţine în el suferinţa acestui pãmânt. Realitatea nu ia în seamã privirile noastre, este durã şi cere implicare.	Mariami

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]