Autor:	Maria Mihăilescu ( Mariami ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Din Raiul cailor sãlbatici

Letea Roşeşte cerul mãiestrit de un penel neomenesc, locul se-aprinde-n rãsãrit, întunecimile descresc. Ceaţa dispare-n patru zãri, pãdurea se-aratã curat, nici nu erau, nici nu-s cãrãri pe-ntreg cuprinsul scãpãrat. Minunea pãcii, la semnal piere de parcã n-ar fi fost, din umbrã, în totul banal rostul începe cu alt rost. În galop, cai neînşeuaţi despicã zorii lãsaţi jos, gonind spre apã însetaţi de treacãtul vijelios. Subţiri, cu trupuri aburind calcã pãmântul tremurat, boabe de rouã împãrţind prin iarba care s-a predat. Nãvalnici, liberi, fericiţi adunã unda repezit, mult stãpâniţi, mult liniştiţi aşazã lumea la sfârşit. La fel de brusc, într-un avânt caii se-ntorc în umbra lor, fluturi ce sunt zburaţi de vânt din stea în stea, din dor în dor. 09 septembrie 2018

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]