S-a suit pe Everest
Si priveste-n jos, de-acolo,
Plin de aere si fite,
Ca un Demiurg ceresc,
Ce nimic nu-l poate-atinge.
Emitind pareri, idei,
Fara a avea habar,
Ca subiectul discutat,
Este pentru el, ca si solul selenar.
Si se umfla si plesneste,
De atata-ntelepciune,
De zici ca el este-alesul,
Sa destepte-aceasta lume.
Intr-o zi "un mocofan",
Prost crescut si de la tara,
L-a-ntrebat cam grosolan,
Cam pe unde da cu sapa?
El i-a spus de sine plin,
Ca e "Analist Politic",
Si-l invata pe profan,
Ale lumii dedesubturi.
Iara cel "neluminat" de pompoasa logoree,
A miscat mirat din cap,
Si s-a indepartat razand,
Repetandu-i obsesiv:
"Uite dom'le ce nimic!!!
|
