În genunchi, cu mâna-ntinsã,
La un colţ uitat de lume.
În genunchi, cu mâna-ntinsã,
Tot cerşind la cer: minune!
O minune nu prea mare,
O minune-obişnuitã
Ca sã fie-n lume pace,
Ca sã fie-n lume pâine.
Cerul fie sã se-ndure,
Sã trimitã mesageri,
Cã tot omul o sã aibã bucãţica sa de cer!
Bunãtate şi dreptate, fericire, bucurie.
Mai presus de toate astea, poate-un dram de omenie?
Şi aştept aceea minune,
Orb şi surd la cele rele.
În genunchi, cu mâna-ntinsã,
La un colţ uitat de lume.
