Cu sânii mici,
Claviculã proeminentã.
Cu faţa ascuţitã
Şi-o piele întinsã şi netedã ca un şes.
Cu omoplaţii conturaţi
Şi douã gãurele simetrice la baza coloanei.
Cu mâini subţiri
Şi degete armonioase.
Cu doua suliţe în loc de coate.
Albã ca marmura,
Bãlaie ca un rãsãrit de Aprilie.
Cu nasul mic şi ochii curioşi,
Cu buze subţiri şi dinţii drepţi,
Cu un zâmbet ca întâia zi de primavarã,
Cu picioare lungi şi suave
Dememne de recunoştinţa asfaltului pe care pãşesc.
Cu gleznele ca un pastel
Iar pasul ca o sonatã,
Cu pulpe neînţeles de fine,
Cu gâtul arcuit şi capricios,
Cu o barbã ce denotã siguranţã.
Urechi ce par inexistente
Şi unghii matematic îngrijite.
Cea care poate defini arta
Şi face poezia sã se-ncline.
Aceasta e femeia...
