Ai apãrut...
Nici nu ştiu când,
Nici nu ştiu cum,
Şi clar nu ştiu de ce.
Cum rareori apare o minune.
Dar arãtându-mi chipu-ţi nevãzut,
O certitudine-mi veni în gând,
Cã şi minunile au nume.
Mi-ai zis sã nu descurajez
Când îndãrãt dãdeam ca racii,
Ca drept dovadã te urmez
În loc sã plâng sau sã oftez,
Îmbrãţişez copacii.
Am apãrut...
Nici nu ştii când,
Nici nu ştii cum,
Şi clar nu ştii de ce.
Regina m-a trimis cu siguranţã.
Pentru-a lor suliţe sã îţi fiu scut
Iar pentru suflet note de romanţã.
Cand ochii-ţi grei de prea mult dor,
Vor lacrima sãracii...
Chiar de e greu sau e uşor,
Şi ale tale braţe vor,
Sã-mbrãţişãm copacii.
