Mã gândesc câţi se întreabã în ungherul lor ascuns,
Fiind cuprinşi de taine oarbe şi de gândul nepãtruns,
Ce e viaţa şi ce oare ne împinge s-o trãim?
Când ţinând în jos privirea nu vedem cerul senin.
Oare banul e rãspunsul astei întrebãri nãroade?
Ce va zice cel ce are? cã invidia te roade!
Cã n-ai cum s-ajungi ca dânsul şi oricât te-ai chinui,
Vei rãmâne doar cu visul ş-atale filosofii.
Ai sã vezi cum toţi aceia ce credeai cã simt ca tine,
Se vor alipi smeriţi la avute minţi cretine
Şi ai sã gândeşti adesea vrând ca lumea sã pricepi,
Cã nimic nu te atinge, toate-s noi şi toate-s vechi,
La ce mai întrebi aiurea, cum poţi viaţa s-o trãieşti?
Când e suficient doar banul dacã nu vrei sã gândeşti.
