Seara rãcoroasã-şi lasã voalul negru peste blocuri
Iar prin pâcla-i de-ntuneric felinare ard în focuri,
Bulevardul parcã geme, de claxoane şi de fum
Iarã eu de ger la gât, dau fularul sã adun,
Forfotã e pe alei, oameni ce-n sacoşe-şi poartã
Zâmbetul şi sãnãtatea şi speranţa laolaltã,
Tineri fug pe lângã mine grãbiţi sã plateascã rate
Fiind împunşi de societate şi din faţã şi din spate,
Şi aleargã de bezmetici pe la cãmãtari cu acte
Ce ştiu cum sã foloseascã setea lor de proprietate,
Iar pe bancã, lângã tei, stã bãiatul mohorât
Cu paltonul ros în coate şi fularul strãns la gât,
Şi cu ochii lui albaştri vrea ca lumea sã priceapã,
Sã-nţeleagã începutul sau de unde sã înceapã !?
Când totul i-o goanã oarbã, imoralã, de nimic
Toţi aleargã şi se stricã pentru-n lucru aşa de mic,
Ce rost are sã te chinui de-ale lor sã îi dezveţi
Bine-ţi vezi de ale tale în ai tãi patru pereţi.
