Cu multe negre supãrãri şi cu negre suspine,
Aşa cum ne-A dat Dumnezeu, cu greu dar şi cu bine,
Cu rãsãrit şi cu apus şi cu a noastrã glie,
Sã nu uitãm, cel mai presus, e sfânta poezie.
Toate suspinele s-au strâns, ca din condei sã iasã,
Toate ecourile lungi ce tâmplele-mi apasã
În vremea grelei insomnii, când zi aş vrea sã fie,
Aşa resimt nestingherit dorul de poezie
Când rãtãcit în goana oarbã, tihna nu o gãsesc,
Când ca pe-un cal m-obligã, în faţã sã privesc,
Când toatã lumea pare, cã pe de rost mã ştie,
Îi las, cãci sunt sãracii, strãini de poezie.
La mulţi ani tuturor de ziua internaţionalã a poeziei!!!
|
