Pierdut gândeam cã sunt în zarea tinereţii
Iar la îndemnul morţii beiam pocalul pân’ la fund,
Stãteam cu ea la masã şi uitând cine sunt
Pãrea cã gust din voluptatea vieţii.
Nu credeam a iubi rãtãcirea
Pierdut într-un amalgam de timp şi spaţiu,
Abandonat ca şi Horaţiu
Credeam c-am învãţat ce-i nemurirea.
Pânã ce-ai apãrut tu şi mi-ai zdrobit cãlcâiul
Drept muritor mã-nfãţişez în faţa ta,
Al nostru vis de amor sã fie întâiul
Iar timpu-n urma lui de ne-ar uita.
