Iubito, e Aprilie, îmbatã-mã cu soare!
Te uitã în livadã cum mãrul prinde floare,
Ia-mi fruntea încreţitã în ale tale palme,
Dar lasã-mã sã vãd castanul cum adoarme.
Mai dã-mi o sãrutare pe buzele uscate,
Priveste-mã duios cu ochii tãi de noapte
Cum ca un prunc speriat la tine în poalã dorm,
Şi-ţi trag uşor cãmaşa lãsând un umãr gol.
La fiece convulsie mã mângâie pe creştet,
Priveşte liliacul nu mai e trist şi veşted,
Sã rãmânem aici şi nimeni sã ne ştie,
Iubito e Aprilie... ţi-am scris o poezie.
