amurgul curge peste noi
cerul a obosit deasupra ta şi
sângele vechi şi mucegãit iţi picteazã
vineţiul chipului.
arãţi minunat
îţi inchid vorbele într un sãrut
gura-mi sãdeşte flori în pielea însângeratã şi
simt universul pulsând iar stelele cu nevrozie
plâng deasupra noastrã.
sã respir mã doare.
cad în tine şi vulturii se agita
lacrimile se sparg iar ceaţa-ţi intrã în vene.
ziua a şaptea a venit şi câştigul nu-i al nostru.
caii aleargã în aburii roşii dãrâmând stafii
gata sa înjunghie carnea prospãtã.
te simt în mine
secundele urla de durere în timpane şi
totul se închide în nimic.
abisul cufundat în gemete muşcã din tine
iar eu mã las adâncitã într-un punct
aşteptând chemarea.
eşti acolo
