Impulsul momentului va face o femeie sã înfloreascã sau sã ascutã spinii. Niciun bãrbat nu poate concura cu intensitatea unui sentiment de vinovaţie sau de dor ce strãbate pieptul delicat şi fin al unei femei.
Cea mai neinspiratã alegere o faci, atunci când, îţi doreşti sã schimbi lumea toatã, cu o jumãtate de bilet, cãtre un singur barbat.
Îţi ajung douã minute sã îl vezi şi sã îl admiri. Dacã privirile se şi întâlnesc, vulcanul o sã erupã mai devreme. Brusc, te vezi manipulând scânteia. Ştii cã o sã fie al tãu şi cã nimic nu e întâmplãtor nici de aceastã datã. Se spune cã, atunci când îţi doreşti ceva şi spui cu voce tare acest lucru, Universul comploteazã si face tumbe sã îţi ofere ceea ce tinzi sã ai, aşa cã spui: Bunã!
Şi uite aşa patru litere îţi vor oferi ceea ce Universul cântãrea în balanţã: Binele sau Rãul, liniştea sau incertitudinea, dorul sau dorul.
Cu ajutorul reţelelor de socializare, scrisoarea pecetluitã cu un sãrut se înlocuieşte cu o “neintenţionatã†cerere de prietenie şi totul se schimbã de cu searã.
Întâmplãtor sau nu, vã plac aceleaşi lucruri: culoarea roşie, jazz-ul şi saxofonul, ceaiul de orice fel, plimbãrile, luna şi soarele, deloc ţigãrile, viaţa de noapte sau minciuna. Ce nevoie sã mai ai de oglindã dacã tu eşti el şi el este tu?! Exact..
Cum niciunul nu intenţiona la o amiciţie, atingeţi, în conversaţii, punctul sensibil al unei relaţii de cuplu.
(…)
“Pe unde ai umblat toata viaţa mea?! De ce nu te-am cunoscut acum n timp în urmã?!â€
Lucrurile au scãpat de sub control. El nu este acea pradã uşoarã la care savurai când te-ai luat dupã aspectul fizic, iar tu pentru el te dovedeşti a fi “acea femeieâ€, “femeiaâ€, sau cel puţin aşa spune el acum.
Un zâmbet tâmp, cerul de altã culoare, telefonul mereu în preajmã, melodiile pe care le-aţi împãrtãşit, discuţiile cu fetele, vocea lui pânã la 4am..- trec zilele precum trenul.
În jumãtate de orã, vã întâlniţi privirile şi urmeazã sã aveţi parte de un date, singuri, cu drept de îndrãgostiţi, aspiranţi ai relaţiei perfecte descoperite de voi.
Nu conteazã cã e aprilie, februarie sau septembrie, nu conteazã cã e la fel de frig, tu îi pãtrunzi în braţe şi te laşi surprinsã de cunoştiinţele sale din diferite domenii.
Ce e perfect?! Buzele, pãrul, inelul, parfumul, vocea, banca pe care a ales-o, copacul de lângã, chiar şi traficul, modul în care fuge de privirea ta, ochelarii, el lângã tine, cicã tu pentru el.
Au trecut nopţile petrecute telefonic, ocheadele jucãuşe prin timpul zilei, vorbele de dor.
E lângã tine, îţi ţine de cald, îţi ascultã sufletul, îţi numãrã bãtãile de gene, îţi înfruntã flãcãrile din privire, îţi oferã Sãrutul, îţi gãseşte slãbiciunea, îţi linisteşte demonii, îţi spalã trupul, îţi vegheazã somnul, îţi împãrtãşeşte viitorul cu tine. Tu îi oferi un loc special, renunţi la temeri, i te dãruieşti cu tot cu gânduri.
Acum aparţineţi unul celuilalt, totul are un sens, trecutul te lasã rece, te încrezi într-o poveste şi o laşi sã zboare. Totul este atât de reciproc încât nu mai conteazã “amãnuntele care fac diferenţaâ€.
Dar ce îţi rãmâne de fãcut, Cosânzeano, când bate ora 00:00 şi prinţul tãu fuge cu tot cu herghelie şi pantofi? Cum reporneşti scânteia dacã nu ai decât apã, cum înverzeşti o frunzã deja cãzutã? Cum termini ceva ce, aparent, nu a început niciodatã?!
Baţi Zâna, femeie! Rupi cãrţile de poveşti, calul alb îl faci negru, dãrâmi un Teatru şi pui Luna lângã Soare!
Dar speranţa nu a murit, cãci tu demnitatea nu ai risipit-o.
Da, el e acolo, undeva, prin altã poveste, este bine, liniştit, exact cum l-ai cunoscut.
Îi vei uita parfumul, se va pierde din pãrul tãu. Vei plânge o perioadã, te vei învinovãţi pentru cã nu ţi-ai ascultat inima când a spus: “Tu nu eşti acea “Ea††, vei evita unele locuri, vei ţine momente de reculegere, vei colinda nişte amintiri, vei da dreptate unor articole, vei râde de tine, dar nu vei regreta nimic!
Ştiu cã nu vei regreta nimic.
Persoanele puternice nu regretã, nu pierd prea mult timp plimbându-se-n posibilitãţi, se ridicã de fiecare datã, se obişnuiesc cu singurãtatea la fel de bine cum se obişnuiesc cu o persoanã în casa lor.
Se dedicã, nu uitã, nu mai reproşeazã, ignorã, mai iubesc în tãcere o perioadã, poate se rãzbunã subtil, poate mai plâng, dar sigur nu se mai agaţã de aceeaşi greşealã.
Da, al tãu e prinţul meu!
|
