Mi-am rãsucit privirea în apusul
Pierdut în câmpul arãmiu,
S-admir semeţul şi seninul cântec
Al tinereţii ce se scurge-n
Asfinţit.
Mi-am rãsucit şi gândul
Şi credinţa şi speranţa,
Ce s-au nãscut şi renãscut
În clipe surde de singurãtate,
Pe valul tinereţii ce apune-n
Asfinţit.
Mi-am rãsucit şi lacrima amarã
A neîmplinirilor, a tristelor trãiri,
De-o varã sau de eterne anotimpuri,
Şi-am transformat-o-ntr-o prinţesã zâmbitoare
A tinereţii rãsãrite-n asfinţit.
