Am prins în palmã un mic strop de rouã,
Din lacrima ierbii nebun temãtoare,
Ce dans minunat... ca un val înspumat mi-a dansat...
Transformându-se-n mare.
Privind-o, albastrul alb infinit m-a cupins,
În adâncuri auzindu-şi chemarea,
Sã cuprindã-n a ei braţe argintii
Fiinţa-mi de soare.
Din strânsoarea ei purã, în alb limpezit,
Renaşte şi zboarã nemãrginit
Un zâmbet timid, ce-şi întinde aripa...
Spre zare.
