N-aţi vãzut pe unde circulã fericirea?
Am aşteptat-o în staţia cu faţa la soare,
unde opreşte autobuzul plin cu ani,
obosiţi şi trimişi la muncã.
Am perna plinã cu stele,
încã şlefuiesc colier zilei
nãscutã iar şi iar din osânda
anotimpului cu zâmbet la ferestre...
E noaptea fãrã numãr, ascunsã în gânduri
ce-mi spalã dimineţi cu muguri de rouã
prãvãlite pe doruri ucise.
Sunt încã pe drumul cu sens unic,
mã îndepãrtez cu fiecare clipã
şi destinaţia neclarã,
îmi pune saboţii de plumb
şi-mi taie puntea spre cuvânt.
Sunt un gând ce nu l-ai avut încã...
