Te-am cãutat printre bibelouri, vegheate de pescarul cu ochi albaştri.
Privea stãruitor, cãutator, mut,incapabil sã îmi dezvãluie unde eşti, unde sa te gasesc,
Te-am cãutat printre vecinele miresei cu rochia de gheaţã , un porţelan aurit discret .
Soprana albastrã , rãguşitã , reproduce ,bis dupã bis,
O arie interzisã publicului larg:†Nu te mai juca aici ,ieşi din camera mare, alea se sparg şi sunt prãfuite!â€.
Te-am cautat in oglinda de 30x25. A mucegait de dorul degetelor tale pe rama ei şubreda,
Abia o mai ţine sã nu se sparga, sticla ţipãtoare
Urla reflexii şi imagini virtuale ale anilor plecaţi, un raft de amintiri,
O şterg de praf, zac flote la fundul uitarii..pelicula argintie topeşte firul unui paianjen şovãitor.
Erai pictata de fluturii de gheata ,în parul tau alb,
Zâmbeai sub riduri taciturne, grele,amarate,
Eu lângã tine, mã învaţai sã mã pieptan.
Ne întrerupe mirosul dulce acrişor din cuptor
Budinca cu macaroane şi brânzã.
Miroseai a lamaie si miere.
Te-am cautat noapte de noapte intre 12 si 2
Nici urma de sacose cu hartii si bani, chitante ,
Nici macar calculatorul ala imens de birou..pe toate le-ai luat...
Unde esti tu, draga mea bunicã?
Te-am gãsit...
Dupã ce te-am cãutat peste tot pe unde te ştiam, te-am gãsit.
Sub brazii tineri, rândul doi, foşnet de frunze, tropot de lacrimi...
Mi-au spus sã te caut ã nu te mai gãseşte nimeni,
Au crezut ca eu te gasesc, strategic, impuls cardiac
Îţi şopteamâ€unde esti?†, iar tu m-ai chemat.
Când mi-au spus încotro te îndrepţi , am urlat, din genunchi, sacadat si uscat
M-am oprit , m-am îmbracat cu hainele de cãutat, negre..şi ei erau tot negrii,
Am pornit sã te caut. În inimã, mecurul scadea,
Tu încã aveai fruntea caldã în minile mele goale,
Plângeam dupã ochii tãi privind spre stele
Înca un minut lângã tine ...sã fi avut
Mã întind pe podea, cu palmele pe pântec, cu ochii aţintiţi în beznã,
Te-am gasit , eternitatea mi te-a luat...adio Bunicã...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multe emoţii şi sentimente transmise.
PS
Durerea despãrţirii de cei dragi se poate transforma în bucurie. Pare paradoxal ce spun. Un preot m-ar învãţat sa dau pomelnice şi ingrediente pentru coliva, vin şi ulei la şapte mãnãstiri cât de curând dupã moartea cuiva drag. Am procedat astfel . Apoi, i-am trecut pe pomelnice la adormiţi de câte ori am putut. Cei plecaţi au nevoie de ajutorul nostru pentru a o duce mai bine acolo Sus. O parte din tristeţea lor ni se transmite şi noua, iar b
