Un înger a coborât cândva pe pãmânt
sãdind iubirea pe la porţi şi sperând .
Un înger cu ochii de stea şi braţe de cer
în care infinitul îşi cântã povestea de ieri .
Înger blând de îngeri dãruit
mi-ai dat bucurie şi viaţã iubind .
Înger al iubirii adevãrate
încet fiinţa-n a ta-mi contopesc .
Eşti focul nestins ce-mi mistuie dorul
atunci când tristea iubirii mã-ncearcã .
Dulceaţa grãirilor tale divine
încet mã urcã pe scara inimii tale sublime .
Încet în ochii tãi mã adâncesc
iar tu cu timpul îmi şopteşti .
Cu sufletul tãu veşnic îmbrãcat
trec parcã mai uşor prin vremea ce apasã .
Privind mereu spre cerul înstelat
vãd îngerii cântându-ţi înger drag
la poarta timpului ce pagina a uitat
sã mai întoarcã şi-a adormit tãcut .
E oare vis sau aievea ? E senin sau înnorat ?
Plouã cu stele de aur sau e-un miracol divin ?
Privesc în jur ! nu-i ploaie şi nici cer
doar aripi de înger şi petale de flori .
Tu sufet de înger rãsãrit din iubire
eşti permanentul cântec , armonie .
Ca o rugãciune fierbinte fãrã de final
sunt ploaia ceâ€"a cãzut uşor la poarta ta .
