Pe partea dreapta,spre inaltimi,se face prezenta doar schita a ceea ce a disparut acum luni de timp, in camera de zi,in prezenta clapelor ,aflate acum pe praf. Vorbele-s lungite,conturul vag al intamplarii se ingroasa teribil de rapid, in jurul coerentei si in necesitatea de a stalmaci strainul. Intorcandu-ma in timp,pe zone sacre,neatinse, asternandu-mi pe putregaie de banca toate pentru a-ti salva sfarsitul, am zarit ce nu a fost. S-a-ntamplat ca luni sa te sfarsesti,oprindu-se-n neant orice lucru subiectivizat , sa-ti alaturi hoitul pe langa rastignirile iluzorii. Odata cu acest eveniment neasteptat s-a dat startul unor contradictii incoerente , unor stimuli nedescoperiti pana in acel moment, unor citate devenite realitate proprie , poate depasind peste masura presupunerea.
Banca se afla la umbre de copaci, inzestrati ratacitor cu crengi anapoda. Sensul vag al literei tiparite,emotia unor semne haotice au fost motivul unor largi deschideri prezente , cu darul si ironia noptii ca-n natura te-ai patruns,a doua oara, ajungandu-se in punctul de inceput. As da Nicolina pe sincere dureri,la capatai; orice medicina am implorat si am informat,hazardul momentului a pus ce in cele din urma linie peste ceea ce se afisa mai muzical din sursa. Luna, atat de venerata de poeti , e responsabila cu flacara din fitil si cu desfasurarea evenimentelor de langa Bistrita. N-am simtit importanta tiparului pana n-ai atins alte culmi , a scrie din astenii este privilegiu spiritual, a-ti urca pe portativ nota din adancuri e rasplata timpanului ce cu o seara inainte inca mai auzea din orase hodorogirile....
In prealabil, altul se sfarsea cu bunavointa ca parca data de 10 a fost a sinuciderii in masa, a palmelor izbite de obrazurile amicilor ce au initiative superficiale la destainuiri de fiinta. Am asteptat si am tras de timpuri si am evocat simfoniile la ore tarzii,deasupra lemnelor de sprijin,cu poama aprinsa ca sa astampar teama de abandon... Artistii care iar nu-mi vor vorbe si cu trecerea starii se repeta si se asteapta,se asteapta.. Am asteptat,am asteptat,voi ati asteptat,ati asteptat sa curga revelatii,sa va scoata Mesia din delir cand trageati de trup cu sfasietoare disperare ca n-are cine sa va urle,privind involburati la ceasul agatat de perete sau de mana sau de gat,plin de timp si zambind demonic in fata neputintei voastre umane. Si cand ne dezbracam de hainele muncite , ne trezim goi, ne trezim asteptand,ne aruncam pantalonii sau camasa sau orice achizitie temporara si ne lungim in dreptul oglinzii privind ce e de nerecunoscut cu cearcane etilice,guri spurcate si ochi cu pupile de nebun. Apoi ne scoatem mintile sub constiinta faptului c-am fost pedepsiti de zeitati,c-am fost nenorociti din pantec de povara aruncata fara semn de intrebare... Disperati fara incetare in ore tarzii,in dimineti buimace,in amiezi toropite,in orice calendar si-n orice limba. Chiar si in acest ridicol subiectivizat si tiparit ,in ora citita si stiuta doar de tine,in timpul pierdut pentru a constientiza randurile de fata....tot inteligent va spurcati si eu tot pe pian raman...
(...) In urma...Invata-ma sa-ti cant si atunci va zbura harpa de pe nefiinta lor...Pictorul nostru personal ne deformeaza realitatea si devine ridicol pentru ca-n esenta (..).. Oare cat va mai plange delirul care te tot striga de atunci ... ?
