Schimbat-au timpurile omul si esenta din adancul din adancuri,
Acum vesnicia,urmata de apoi,legare de urat se cheama.
Pe cand un vrej de picura,de orice se-ntampla rodind..
Muncind,iubind,muncind si inchisi in obloane....
(...) si altele cand profetul varsa sange aprins din catedrala,spre orice religie sau Dumnezeu ce se arata sau nu prezent,cand icoanele cazute de pe vechime erau uitate,batute,detestate,scuipate,ochii tristi din ele se varsau amar....amar cum nu s-a mai vazut... Undeva pe dealuri zacea coltul desprins din oricare; insa in vale se zbiera dupa acesta. Ceea ce a garantat profetul in drama sa,moartea corpului ca temnita,era promisiunea facuta ca ne ratacim apoi pe undeva ca prin Baciu,tremurand pe cei care vor pasi ..
Coltul iernii statut,unde se varsa suflet ,unde se-ndura pedeapsa de fenomen,unde crivatul strapungea maduva,un miracol al pesterilor,fusese scris in pergamente cu o continuare de entitate,ca reflexia apelor de pe nisip,ce sta sa cada precum fizica crucii de pe lacasuri,va cadea opusului....
Cuvantul nu cuprinde insemnatatea lungilor rugi,in corul ingeresc,unde lumea devenea nebuna la auzul lor,iesind din limita,unde,s-a zis ca pe staretul din Nebunul Simeon l-ar fi latrat demonii-n altar.....:"Iar intristarea cea dupa Dumnezeu lucreaza pocainta spre mantuire,fara parere de rau,in timp ce intristarea lumeasca moarte lucreaza"(II.Cor.7.10).
Cand s-a intrebat decorul gatului,ce statea atarnata mai jos de clavicula,raspunsul repezit s-a aruncat de nicaieri,pentru ca-n epincetru nu exista crezare in vorbe si-n adresari.. Oare trebuie schimbata mintea confuza, cand se spune despre scaparea intru sus, cand eu doresc atingerea unor muzici si ale unor trecatori ce sporeste maretul ? Poate nu m-am curatat,dar am simtit intr-u sus si am scapat intr-u jos,cand secta impreuna spre pacat se salva,savurand fiecare religie din adancuri,religia proprie ce sta-n baza corpului,si nu celui de mai sus se datoreaza,ci celui care l-a facut pe cel mai de sus....
In ceea ce priveste legarea unor maini pe nelimitari de timp,pe acestea le blestema orice minte cunoascatoare de ratiuni,pe acele vremuri,canicula era in toi si painea faramita de foame,in ceea ce era numita adunarea generala... Schimbat-au timpurile omul si esenta din adancul din adancuri,acum vesnicia,urmata de apoi,legare de urat se cheama,pe cand un vrej de picura,de orice se-ntampla rodind..
Muncind,iubind,muncind si inchisi in obloane....Nu-mi dau seama de momente,aleatoriu se petrec acelea cand ploua-n sate si-n lume adusa din comete apa ce da navala uneori peste pasarea lumilor... Micile case aduse de peste truda corpului,traspirand milimetru cu centimetru apoi cu metru si kilometrii de pe fata pamantului albastru....Acum se stie,se citeste,se invata cand m-ai atasat, tu corpule, de ce nu aveam nevoie cand m-a creat cine a fost ,din ce a fost , din ce spatiu a existat, ca acela te-a creat si pe tine pamanteanule, cu dorinte nepamantene...
C-am dorit impreuna, unu cu altu si altu cu unu ce se putea,tanjind dupa ale altora,care,avandu-le nu ne-au folosit si le-am aruncat dupa atatea vieti de pierdere...
C-am cedat....din aberatie, sa mai stropesc cu acea constiinta formata tot la influenta jurului..c-am uitat ceva deschis pe-o banca sau am scris ceva necugetat si nu...nu s-a mai salvat...
*
C-am vazut o regasire si am tratat cu noutate pentru ca vehimea s-a invechit pe undeva prin viitorul ce ma va izbi si sta sa vina ....
