In noapte auzi ascunzisurile proprii chiar daca nu o sa fii...si niciun gest lipsit de suflet se afla-n toti si lipsa ta..
Si lipsa ta si moartea ta ma atrage-n josu din mine si transmit din lipsa ta
Si te pui in minte si moarte ma cuprinde-n suflet las de atatea betii si
Vii noptile de singuratate si ma cuprinde o clapa trista
Si nevazuta,din bar in bar
Si din aplauze-ti spun ca cine scade-n prapastia celorlati o sa fie mereu judecati insa fara nepasare..
Fara nepasare pentru ca-n mine nu privesti tu si nici nu are necesitatea unei nopti de vara pe-o patura
Cand iti transmiti nesiguranta fiziologica de a spera si
Negrul din vesmantul tau,urla-n catedrala sufletului ce inca exista acum,dar care nu va mai urma
Presimt o umbra apropiata-n dosul locului ce se toaca mina si o pastrare a manturii
In amintirile copilaresti unde moarte nu era si Dumnezeul meu imi arata ca exista,
Cand biserica pictata imi vedea scaparea si canicula din zori era doar o alta zi si niciun strain nu-mi cerea sinele...
O trista clapa acum ma afunda in tacere literara si o lasa
Si idioata chemare si un anumit suflu si o privire ce se transmite pe orice chip
Si o clapa cu un autor pierdut si a murit pe chemare trista..
Conceptia bolnava nu-ti accepta abisul si lipsa prezentei carnale,face orice neuron sa cedeze..
Orice stire nespusa si judecata de orice ratiune schimba durerea dintre mesele din jur ce-si servesc berea ignorand pana si propiul pierdut
Triste bliblioteci vor gasi o pagina pierduta pe raftu de praf al uitarii..In fata celui pazind mare nestire a proprii vegheri.
Nu am nimic sa tin in gand..Am facut din tine un continut si,de groaza,m-am sinucis !
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Elena, de ce nu rãspunzi la mesaje, inclusiv cele de înscriere? Este corectã adresa ta de email, sau este una nefolositã?
