Autor:	Craciun Elena ( Elena. ) - [ PROZA ]
Titlu:	Andreea

Sa-ncep a scrie un poem , cu o coala de penson peste tablou , de vreme ce pictorii au magnificul drept de a ne violenta imaginarul. Am in mana fapta si pe foaie albul , iesind liric corpurile ce pictorii le-au privit destul ca sa stie ca nu exista. Cei ce scriu sunt obligati la prelucrarea realismului din prima bolnava,subiectiva si ametita de halucinatii etilice, pe cand cei ce dau forma cu diverse sufluri contureaza haotic si generic ca pe undele radio dintr-un pick-up obosit. Ca stam la lumanari , in armonie conformata si visand mereu ca formele peretilor ,in franceza autentica iti spun : "C'est le chant des vieux arbres entonné pour toi" , le chant ecrit din prisma pupilei in care te invit sa-mi vezi spatiul. Ca-mi versi , amanto , lacrimi pastelate si-mi plangi ore-ntregi , in influente pianiste ,unde ne plimbam mereu prin arte ; Ar trebui sa-ti construiesc o nava si sa te alung in larg si sa-ti iau carbunele , sa nu uiti ca poetul te poate ucide in cele mai josnice moduri , modeland artistul dupa cuviinta , fara pareri de rau in macabre poze si-n nebunie de circ ; bazar plin cu furnici .. Uite-ne ajunsi pe aceleasi meleaguri , facand schimb de atomi cu fiecare pierdere amara ,in companie Eriko-Satie audio si nevizuala si inspirand siruri de-a dreptul verticale peste teritoriul fiecaruia,de parca s-ar fi existat vrun drept inafara de cel al ghilotinei. Si vom merge si la Baciu si peste tot , sa intram in armonii cu ratacirile muribunde , sa facem schimb de paine si cu obrajii rosii si cu dureri de greturi sa facem un ospat maret ,sa-l chemam si pe Lapusneanu si sa-i aratam ca Motoc sta viu alaturi de noi, la umbre de copaci si vom lua si cataloagele cu plete sa ne facem pofte si vom vedea pe David,calare pe cal si cu pianu-n traista , venind sa ne incante ,alaturi de compatriotul maghiar , avand o intrunire in elemente scrise si pictate.. Alaturi, ne va urma si Nietzsche , contrariind pe Dumnezeul nostru si pe nenorocirea din atom ,mirandu-ne cat de departe am ajuns cu fapta. Si dupa ospat , vom vedea apusul si atunci vor incepe a iesi la lumina toate formele vietii ascunse de frica zilei , observand amanunte vegetale cum zambet firav , fugind apoi ca dominoul in vazul unei sticle ce ne va tranti in crestet din cauza pacatelor viitoare. Si , ne-am adunat din toate neamurile la umbre de copaci , facand o cina ca-n universul unde tragem ,cand "demain toi et moi serons partis" ... Pe veci ... revenind din nou in lumea unde fructul nu se-ntalneste niciodata cu arborele nascator de viata. De atunci , am suspendat posibilitatea ce sta ca fulg de abatros si ei s-ar bucura sa fie inconjurati de suspensii ,ori de cosmos ori de biciclete... Si intoarce cadrul pe o panta si arunca-l de pe munte sa zboare ca Phoenix-ul cand se contempla... *Pentru cea care poate arata spatiul cu carbunele.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]