Autor:	Nicoleta Imbrea ( Nicoleta I. ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Sambure de infinit

Astãzi privesc în mine Mai mult ca niciodatã. Ochii mei nu vãd nimic, Dar în suflet … simt o adiere de mister. Mã-mbracã luna în luminã Şi-n ochi îmi strãluceşte noaptea. Iau o mânã de stele Şi mi le aşez pe umeri. Îmi tremurã rãcoarea serii Într-un colţ de suflet. Mã înveleşte adierea Şi mã suflã pe un fir de iarbã. Îmi închid genele Şi mi le scutur în odihna serii. Îmi aud bucuria Cum îmi respirã în ureche. Îmi cufund picioarele Într-o picãturã de apã Sã-mi limpezesc ideile Şi sã le-nmoi în adevãr. Mã-nmugureşte o fericire caldã Şi mã transformã tot mai mult în mine. E o linişte atât de adâncã, Ce mã-ndeamnã sã visez … Respirã-n mine o sete Ce nu se saturã nicicând. Mi-aş da şi stelele şi luna, Mi-aş vinde şi rãcoarea serii … Dar nu mi-aş risipi Lumina. Din toatã marea de enigme, Din tot pãmântul, plin de idealuri … Nu mi-am ales Decât un sâmbure de infinit. Nu sunt o stea, nici luna, Nici rãcoarea serii. Nu sunt un mugure Şi nici mãcar o adiere. Când îmi închid genele Şi mi le scutur în rãcoarea serii … Nu vãd decât un suflet, Ce tinde spre nemãrginire.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Si eu iti multumesc, Ruddy! Ma bucur ca ti-a placut poezia mea si ca ne putem privi in suflet prin intermediul versurilor noastre ...	Nicoleta I.
2.	Bine te-am gãsit! Mulţumesc pentru apreciere! Eu te-am citit cu drag. Revin!	ruddy
3.	Multumesc, Romulus !	Nicoleta I.
4.	Multumesc! Bine v-am gasit!	Nicoleta I.
5.	Bun venit pe NODURI !...suflete ce tinzi spre nemarginire...	elbi

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]