Se luptã gânduri în ambuteiaj,
Înveşmântate-n straie lungi de doliu,
Şi intrã amintirile-n sevraj,
Alunecând sub palidul linţoliu.
O grindinã se-abate-n ropot surd
Pe-acoperişul vechi, uitat de lume â€"
E-o temniţã unde m-ascund, absurd,
Sperând sã scap de-ale tristeţii brume.
Am acostat la ţãrmuri de dureri,
Des aclamând şi soare, şi furtunã.
Pe valurile-nalte pânã ieri,
Am aşteptat, absentã, vremea bunã.
Încorsetatã-n reguli şi-ndoieli,
Agonizez cu timpul cel ahotnic,
Rugându-mã-nfocat, cu fâstâceli,
Sã nu devin un disperat habotnic.
Mi-e cerul temelie de granit,
Speranţa idol trainic devenit-a.
Pierdutã de norocul ilicit,
Plecat-am azi sã-mi întâlnesc ursita...
|
