Mi-e sâmbãta calvarul ce-l târâi obosit
Prin negura fecundã care-mi aţine calea,
Iar anii-mi â€" licuricii cu zbor schimonosit,
Mi-e sâmbãta linţoliul ce-l fluturã azi jalea.
Mi-e timpul inamicul cu aripi de oţel,
Evit apropierea-i ascunsã de hublouri,
Dar clipe mã-mpresoarã în straşnicul hotel,
Observ, dupã nuanţã-s dispuse în carouri.
Mai pierd şi azi o luptã cu orele pustii,
Migreazã plictiseala ca pãsãri cãlãtoare,
Aş duce sãptãmâna tãiatã în fâşii,
S-o coase cu migalã o nouã ursitoare.
În zilele ce-aleargã â€" frenetic armãsar,
Mã roade nostalgia cu dinţii-i de-ntuneric,
Îmi fâlfâie în ceafã destinul-pãpuşar,
Orbita-i îşi urmeazã itinerarul sferic...
