În fiecare zi, Cronos
sau Timpul, sau
Istoria
îşi sacrificã sieşi un copil:
îl prinde de ceafã,
îl aruncã în cuptor
şi, când s-a rumenit
cât trebuie,
îl mãnâncã;
în urma copilului,
dacã a apucat sã creascã puţin,
rãmâne ceva:
o simfonie,
un tablou,
o carte sau
un alt copil;
dupã un timp,
simfonia tabloul cartea
devin şi ele cenuşã,
dar rãmân în Akasha;
într-o zi, care
nu va fi zi,
nici noapte,
ci altceva
-un netimp,
un nespaţiu-
Cronos, sau
Timpul, sau
Istoria,
va deveni la rândul sãu
o urmã-n Akasha.
|
