Ne-am întâlnit în timp,
venind de dincolo de el;
purtam pe umeri
pulberea grea, strãlucitoare,
a multor moarte galaxii,
arzând din nou,
la flacãra din noi;
astãzi,
cu trupul în amurg
şi pulberi stinse
adunate,
mai suntem doar
sãrutul melancolic
al insulei
care eşti tu,
al insulei
care sunt eu.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
dncolo de noi apun prea multe stele pentru a mai crede în veşnicie
şi totuşi
nimic nu se pierde
totul este energie
iar iubirea este ceea ce noi numim perpetuum mobile
