Ne trezim într-o dimineaţã
cu capul vuind
şi trupul arzând;
începem, febril,
sã cãutam cuvinte
pe sub pietre,
în scorburi,
în albii de râuri;
cuvinte vechi,
cuvinte noi,
încãrcate de sens
ca fructele coapte.
Pregãtim copaia şi începem
sã le învârtim,
rãsucim,
sã le izbim unele de altele
şi de pereţii copaiei.
Cel Nenumit, cu multe Nume,
ne trimite
un cubuleţ de drojdie,
în care stau pitite
toate miresmele Creaţiei.
Srecurãm în aluat
cubuleţul de drojdie,
un picur de icoanã şi
un picur de soare;
sãrãm cu câţiva stropi de sudoare.
Pregãtim cuptorul,
aprinzând focul
cu noi înşine
şi lãsãm aluatul
sã creascã,
rostind asupra-i o rugãciune.
La sfârsit,
scoatem pâinea
si-i dãm drumul în lume
spre cei puţini,
flãmânzi de Poezie.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Eu multumesc, Maria, pt. semn si trecere, sunt onorata!
O duminica frumoasa!
