Plânge cineva pentru noi,
când plouã?
o iubire
cãzutã în uitare,
nişte pãrinţi însinguraţi,
copiii deveniţi adulţi?
Plânge cineva
cu fiecare ploaie:
un batrân care
a uitat cum se deschide fereastra,
nişte ochi împãienjeniţi de cataractã,
logodnica marinarului
renãscut în coral,
sau a soldatului - devenit hranã pentru trandafirul
rãsãrit în tranşee,
bolnavul pentru care ziua de mâine….
poate Fetiţa cu chibrituri
murind încet la colţul strãzii,
cu privirea luminatã
de vitrina
împodobitã de Crãciun,
sau Micul Prinţ,
rãmas fãrã vulpe şi floare;
poate plângem chiar noi,
cei de mai sus?
……………………………………………..
