Cum, m-am mirat, o zi întreagã fãrã cafea, printre ecoul frunzelor verzi
Prinse de crengi, croncãnit şi corvezi ruginii
De unde atunci auriul şi griul, verzui-brumãriul
Toate foşnetele amare câte mai sunt,
Dacã nu de la cafea, mãcinatã cumva
Cum încã nu am aflat
- Nu-mi pot bea cafeaua în pripã,
Am de strunit toate culorile pânã în asfinţit
Dacã pierd dimineaţa se vor risipi, s-or bruma florile şi-am sã uit cine sunt
Lasã-mã-aşa... mi-a şoptit
M-a înveşmântat toamna în foşnetul ei
Când mi-a zâmbit
