Parcã îţi vine sã îi bagi mâna în pãr şi sã îl zburleşti
Mai cã îţi vine sã regreţi cã nu te-ai nãscut în aceeaşi maternitate,
Sã îi strigi, eu am fost prima! Te-am luat!
Sau sã îl fi îmbrâncit în fiecare dimineaţã când intra în clasã,
Sigur am fi stat în aceeaşi bancã,
Ne-am fi aruncat penarul pe jos, o hârjonealã de copii care împart acelaşi mãr
Ridicându-l la putere, sau declinându-l
Oricum ar fi fost
În trecut nu era loc decât pentru doi
Iar cel care era singur rãmânea aşteptând şarpele
Care era plecat în interes de serviciu
