Suntem guri de peşteri savurând simfoniile
Suflete deghizate în urşi aşezaţi acolo demonstrativ
De un Dumnezeu în care nu am mai crezut pentru o vreme
Uite, aşa o sã ajungeţi, exponate în cine ştie ce muzeu al nemuririi,
parcã-L aud cum ne spune!
Fanfara rãsunã a trecut istovit
Uneori mã întreb dacã eternitatea umblã deghizatã în idealuri
De la o vreme mai reci, cocoşate şi seci, îmbãtrânite şi ele
Viitorul aratã sumbru pentru Europa
Valuri de caniculã şi incendii
Apoi torente care sã ne stingã
Şi atât
Ultimele noastre acte de inconştienţã ne bat la porţi
De la o vreme sperietori de începuturi
Într-o realitate paralelã ca în eternitatea lui Asimov
