Dacã plângeam de fiecare datã dupã ce citeam o poezie
despre inorogi şi pãsãri
Simţeam sã se mişcã ceva înãuntrul pieptului meu
şi rãmâneam în aşteptare, convinsã cã sunt vinovatã
pentru mişcãrile tectonice care vor urma
Numai cã nu dura prea mult
cã mi se nãzãrea cã am nevoie de un cep
pentru ulciorul care sigur mi se înclinase în centrul frunţii,
exact acolo de unde izvorau apele
pe care nu ştiam cum sã le potolesc şi mã simţeam din nou vinovatã
pentru inundaţiile pe care le vor anunţa în zilele viitoare la tv
Într-un târziu am înţeles cã nu era decât preaplinul
pe care nu aveam cum sã îl opresc
aşa cã îl împart cu voi, pentru cã de data asta
nu sunt de vinã pãdurile tãiate
şi nici teoria conspiraţiei, care spune cã, dacã la noi plouã,
la graniţa de nord sunt manifestaţii de prietenie
