limba rromani şi muzica! ah! muzica! şi bãnuţii din pãr
eşti subţire şi dansezi din mâini, ei te privesc ca pe un experiment frumos
uitat la colţ de stradã
(oamenii care sunt nebuni par mai puţin nebuni dacã le zâmbeşti
sau dacã le oferi libertatea de a te cerceta în voie)
poate cã au nevoie de nebunia lor şi a dansului tãu
este singura regulã pe care o cunosc
(te gândeşti cã va ninge din nou, lemnul trebuie tãiat, vei face focul şi îţi va fi cald)
bricheta cãzuse pe scãri, ba nu,
cãzuse pe scãri dupã ce închisese uşa care ducea în prima zi de iarnã adevãratã
şi se împiedicase de isteria creatã de cei buni şi drepţi care vã ţinuserã acasã
de fapt nu vã ţinuserã, vã dãduserã liber la nins
(papagalul nu a sfârşit foarte bine, dar aşa a fost sã fie,
a plecat dupã lebede) trebuie sã ai rãbdare
sã nu uiţi sã notezi ninsoarea la capitolul mâine
ai curgerea unei ape,
tu ştii sã înoţi şi vei trece înotul la azi,
vei scrie despre el propoziţiile necesare şi suficiente,
în vreme ce vei calcula preţul unei pâini
se repetã toate dorinţele, aşa cum se repetã zgomotul palmelor mamelor
care se strâng a bucurie cã şi-au vãzut copiii mari
deşi acum monedele din pãr sunt transformate în
mişcãrile care se scurg în cele câteva minute
servite în rate de fericire neimpozabilã
Ascult... este linişte
(închid fereastra pe care a ajuns pânã la mine preţul pâinii tale)
