indiferent unde îmi merg paşii
şi despre feminitate
şi despre masculinitate
şi despre tinereţe
şi despre bãtrâneţe
o formã de valabilitate a libertãţii
pe care o dã supravieţuirea
în somn încep poeziile ca porţie de eternitate
servite într-o cupã de vise
fãrã mãsurã
poezia este o trecere ca o cascadã
şi o furtunã de nisip în acelaşi timp
ca o prietenã şi un duşman în aceeaşi camerã
este un diagnostic
bolnavã de cuvinte mã simt
mã asediaza virusul versului liber
emotia mi se recomandã ca terapie şi recuperare
contradictie si retroversie
poate asta este poezia
este la ea acasã în fiecare
eu, tu, noi în loc de explicatie
vine şi pleacã
ca vitamina esentialã
