Tu nu mai ştii cine sunt
Eu nu mai vreau nici sã fiu
Tu nu mai ştii unde sã mã gãseşti
Eu am scos zâmbetele la soare
Vreau sã le fac sã zboare
Tu nu mai ştii dacã îţi este dor
Eu zâmbesc amintirilor
Tu nu mai sãdeşti dimineaţa florile
Pe care mi le dãruiai în fiecare a doua zi
Ai aflat cã mureau de tristeţe
Înainte sã le vorbesc
Eu nu le mai recunosc numele
Şi mã simt ataşatã doar de un trifoi cu patru foi
Care mã priveşte complice
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Uitarea are proprietãţile ei bine definite, uneori poate fi prietenã de nãdejde indiferent de vârstã, alteori este doar un joc... Mulţumesc pentru citire!
