Nicãieri nu cresc copii mai frumoşi
Decât în inima celui care ştie cã va muri o datã
Şi încã o datã, în fiecare zi, pentru a scânci mâine în poezii
Uneori au nevoie de zâmbete
Le doresc ca pe farmece
Copiii şi-i hrãnesc cu litere şi semne de punctuaţie
Nici prea multe, nici prea puţine
Cât sã se vadã cã sunt suflete creştine
Şi dacã nici atunci nu este de-ajuns
Primesc în sângele în care sunt îmbãiaţi
Cristale de inimi casante numai bune pentru imunitate
Bagaj necesar pentru viaţa lor viitoare
Nu cer mâncare
Decât în serile în care au sufletul despicat
Expus la mezat
Şi legãtura cu realitatea s-a epuizat
Cresc într-un minut cât alţii într-o varã
Inimile lor au nevoie de atenţie suplimentarã
Sunt bolnavi
Îi consumã o bucurie bizarã
