Autor:	Branescu Isabela ( bis ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Suntem aşezaţi fiecare pe câte o speranţã

Jucând domino cu umbra lunii Într-o searã de iarnã În care ne e teamã de zbor Privirea ta se împiedica de a mea Şi a mea se opreşte pe vârfuri Înainte de a atinge privirea unui ultim dans Rãmas captiv în oglindã Suntem aşezaţi fiecare pe câte o speranţã Dacã m-aş dezechilibra Aş vrea sã se rãstoarne ultima zi în care am deschis radioul Se cânta jazz Dacã te-ai împiedica ai cãdea spre umbra lunii Şi totul s-ar comprima Eu peste tine Tu peste ea Umbra ei peste etajele În care nu mai locuieşte nimeni De la ultimul joc de anul trecut

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Tiolia, ma bucur sa constat ca poezia mea place. Da, sperantele sunt necesare si chiar suficiente uneori...	bis
2.	Datorita sperantei totul poate sa fie posibil...intr-o seara de iarna, intr-un zbor, doar sa stim ca avem resurse necesare sa facem fata tuturor lucrurilor care vin in viata noastra! Foare plin de speranta titlul poeziei.	Tiolia

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]