Zâmbesc îmbrãţişaţi în imensitatea difuzã
Cu picioarele spânzurate pe ultimele etaje
Rãscolesc secundele
Rãmase în imponderabilitate
Au ciocnit primul pahar de şampanie
Din prea mare sfialã s-au îndepãrtat
Înainte de a pune sãrutul pe-obraz
Luna încã aşteaptã
Cu privirea ca un apel la 112
Încã un an şi o soartã nocturnã
Gândeşte taciturnã
Peste oraş se ridicã miros de inimi încinse
Şi zâmbete ambalate în cutii cu pisici care miorlãie
Luna zâmbeşte galeş
Te invit
Sã îmi picuri încã un strop de curaj
Avem la dispoziţie câteva clipe pânã când
Îşi vor arunca emoţiile netrãite
Ei le numesc artificii din lipsã de imaginaţie
Nu recunosc cã sunt emoţiile pe care nu le-au trãit în anul trecut