Ce-ar fi dacã într-o zi s-ar sfârşi rostul cuvântului?
Nu cred…
Nu stiu…
Nu vreau sã aflu ce s-ar mai putea rosti
În momentele de iubire necondiţionatã
Ce-ar fi dacã am rescrie regulile respiraţiilor
Ce-ar fi dacã am îngropa fricile noastre
Ca pe securile rãzboiului
În semn de iubire necondiţionatã
Genul acesta de preocupãri şi aroganţe cvasi divine
Sunt pur şi simplu maligne
Aud cum se rãzvrãteşte simţul umorului în spirite semiblajine...
Totuşi…
Cuvântul are oroare de vid
Iubirea necondiţionatã se va rosti la fel mâine?
