mâinile împreunate par a timpului cetate
peste inelar e pusã clipa timpului sedusã
ca o floare altoitã într-o rugã arcuitã-n înserare
din prezent pânã la soare
bucuria ai ghilotinat cu surâsul tãu forţat
noaptea plânge, nu se mai vând bilete spre rai
au rãmas doar zorile de parcã-s ţesute în ele
sãrutãrile. Douã şoapte strecurate între pleoape
au început sã topeascã înserãrile
curg precum lumânãrile
douã umbre amãrui ţesute în lacrimã
am vãzut conturul gurii devenind poteca urii
spune-odatã ce îţi vine, aruncã venin spre mine
toarnã-l într-un trunchi de brad, amnezie sã îl fac
puterea de-a aştepta, prinde-o într-un colţ de stea
lacrima şi ea curbatã, scurge-o într-un colţ de piatrã
prin ea dragostea-ţi rãzbatã
peste ultima-ntrebare aruncã o înserare,
vii sau pleci cã... tare doare!
au rãmas doar zorile de parcã-s ţesute-n ele
sãrutãri ca douã şoapte strecurate între pleoape
umbre amãrui de iele
