a venit în somn fiorul ce voiam sã port în suflet
mi-a sãdit pe epidermã dorurile-amestecate
nu mai ştiu de-i dor de mamã, sau de-i dor de tine, tatã
le-am amestecat pe toate într-unul ce-i purtat
nu în lacrimã, ci-n zâmbet, pentru voi m-am închinat
mi-a urcat pe umeri zborul şi-mi plana un singur gând
aşterneam despre iubire câte-un vers rostit în timp
peste pleoapele închise ale orelor de searã
parcã-i joc de foc şi parã, parcã-i joc de vânt şi apã
a urcat pe chipu-mi dorul pentru zilele de toamnã
mi-a urcat în inimi focul, peşterile au tãcut
nu mai adunãm azi vreascuri, focu-aprindem cu-n sãrut
mi-a urcat în irişi timpul, comprimat, avid de glume
îl roteam parcã în schimburi, fiecare îl supunem
mi-a urcat pãdurea-n tâmple, creşte-acolo în felii
peste care se imprimã bucuria lumii vii
mi-a crescut pe sâni fuioare toarse încã de bunici
din care hrãnim odoare, bucuria naşte prunci
mi-a croit pe braţe timpul, orele sã ştiu struni
nãşteam zilnic câte-o orã, multe sã mai pot iubi
a redus la jumãtate toate temerile mele
încã îmi mai cresc în plete visele rostite-n şoaptã
ca un joc de-a ancoratul unui gând pe-un stol de stele
nu conteazã cã în parte zilele ce-mi furã date se scurserã,
din pãcate. Simt c-am ancorat în ele nesfârşitul vieţii mele
