se-ntinde ziua printre frunzele mirate
veşminte ruginii şi-a pus pe sârma la uscat
cu zâmbetu-i de toamnã resemnatã
pe umeri le-a adus
ca un trofeu de cerb înjunghiat
pe strãzile pustii se joacã noaptea
cu paşii trecãtorilor târzii
lumina lunii parcã-i adormitã
sãrutã fluturi ameţiţi de guturai
cuvintele se-nchinã-n cãlimarã
în seara asta somnul stã sã plouã vise
şi nopţile s-or curãţa de stres
