Dacã ai alege sã mori, ar fi pentru visul tãu cãlãtor?
Dacã ai alege sã mori ar fi pentru visul tãu cãlãtor?
Priveşte-le, se învârt nesfârşitele braţe în cãutarea eternului doi!
Dacã ar trãi doar pentru zbaterea inimii lor, ar deveni un şuvoi
am prinde cu braţele amândouã briza gândurilor
coliviile noastre se închid simultan
aripile lor se rãsucesc într-o adiere ce doare
ştii bine, a iubire miroase aerul pe care îl dislocã pãsãrile în soare
am deschis colivia dupã o vreme, ai dus fiarele la topit,
spuneai amuzat, pasãrea mea încã nu a plecat
şi-am oftat
se obisnuise cu joaca într-un picior
şi o piatrã naivã, aruncatã
pe marginea pãtratã a inimii mele
ca într-un joc cu un braţ contorsionat
va reveni în cãuşul inimii gol
visul are nevoie de timp
nu le scrijeli în zbateri fãrã speranţã
În valul roşu, într-o nebunã dorinţã de-a fi din nou cum eram, o strigam
ştii bine, spuneai derutat, eliberarea doare când visul s-a terminat
spune-mi, pasãrea ta a plecat?
