Discuţia a fost întreruptã. Nu mai erau de spus prea multe, fiecare avea gândurile lui.
Chiar în acea searã a fost chemat şi interogat şi imediat dupã ce a venit el am fost chemat eu. M-au întrebat despre partidul naţional-creştin. Când s-a întors a spus cã a fost interogat şi el. Era clar cã era o chestie organizatã, instrumentatã. Mi-am dat seama şi cã se întâmplase ceva, de asta eram sigur, dar ce, Dumnezeu ştie. De atunci oscilez între aceste douã variante, când cred cã a trãdat, când cã a spus ceva doar ca sã se acopere, evitând declaraţiile despre existenţa ordinului. Numai bunul Dumnezeu ştie de ce şi cât a spus. A avut mult de suferit în anii din urmã petrecuţi aici, în Aiud, parte din ei în Zarcã. A fost bãtut şi supus unui regim foarte greu. S-a îmbolnãvit şi astfel nu o mai putea duce. Avea nevoie de asistenţã medicalã şi a fãcut tot posibilul pentru a o obţine. Aşa se explicã bunãvoinţa lui faţã de oamenii administraţiei. Astãzi eu nu îl condamn şi sunt de acord cã trebuia sã facã tot posibilul sã-şi salveze viaţa, aceasta este lucrul cel mai de preţ. Numai cã… nu ştiu pânã unde se poate merge pe calea aceasta. Mi-ar pãrea rãu sã meargã prea departe. Încã nu o cred. Eu am vorbit cu el şi i-am dezvãluit mai multe lucruri, i-am spus şi despre unii oameni ai noştri, nu prea mult, dar suficient ca sã ne descopere dacã spune administraţiei.
Aceasta este drama frãmântãrilor mele de acum. Dupã o vreme mi se umflase un deget care era infectat şi, dupã ce m-a vãzut doctorul, aşteptam sã fiu dus la infirmerie. Dar nu venea nimeni, timpul treceam, mâna se umflase şi mai tare, durerile erau de nesuportat, iar frica mea se amplifica treptat. Aveam un singur gând, cã mã lasã aşa şi asta mi se trage numai de la Crainic care m-a trãdat şi acum mã vor supune regimului. Era lucrul pe care nu voiam sã îl accept. Gãsiserã un mod prin care sã mã oblige sã mã dezic. Mã prindeau cum fãcuserã cu ceilalţi…
În alte zile însã, eram convins de alternativa cealaltã. Crainic devenea zeul meu adorat. Mai era cineva care sã merite respectul pe care îl aveam eu pentru el? Numai cã trebuia strunit şi eu voi avea grijã. Acestui om trebuie sã-i dai câte o bãtaie din când în când, aşa cum primesc cei cã spun şi eu cã mi-ai recomandat oamenii din organizaţia ta. Dar puteam sã fac asta? Ar fi sunat a şantaj şi am renunţat, iar acum regret. E bun, eu ştiu şi este hotãrât, se avântã în acţiuni. Şi are curaj, aşa ca înainte.
