nu am aflat de unde vine nici unde pleacã
întristarea
dar umblã vorba cã prin gânduri
se-aşeazã uneori ca sarea cernutã
prin bãtãi de aripi
într-un cãuş de pumni închişi
nu am aflat de unde vine nici unde pleacã
fericirea
dar umblã vorba sã se scurge-n secundele
de foc deschis ce se topesc în ritmul nostru
ca lava scursã-n paradis
nu am aflat de unde vine nici unde pleacã
amintirea
dar din deşert zâmbeşte caldã ca o privire
contopirea
