Desfrunzeste-ne, Doamne, de pielea cea arsa
De ganduri negre si jale, presarate prin case,
Deschide pleoapa sa planga din ceruri
Cararea iertarii cuprinsa de geruri,
Cu vantul ne curata mainile sparte
De incercari necurate, incerte, spurcate,
De mandrie mantuie, Doamne, copiii,
Sa gaseasca ei bucuria coacerii painii,
Incolteste-ne, Doamne, in creanga necoapta
Sa crestem ca dorul de mama si tata,
Mai pune in raza de soare un susur
Dorinta de bun si de harnic, de rasuri,
Si uda-ne mainile cu rugaciuni,
Lasa sa curga in noi din vazduhuri
Un vers despre-nceputuri si canturi,
Si unul cu tropot de inimi si cai,
Cu pulsul ca sunetul scos doar de nai,
Mai lasa sa intre cu vantul poznas
In inimi, cate un greier golas,
Sa roseasca si dorul de duca, si ziua
Sau noaptea cea scurta...
Pune in frunze un strop de curaj,
Sa ne creasca din nou rosu-n obraz,
Mai iarta-ne pentru cersit si mintit
Inverzeste-ne, Doamne, inca un pic...
