Se-mbratisau tacute-n noapte
In umbra lunii, intr-o vara,
Altitele si zeci de rauri
Cusute toate cu migala
Vad punctele cum se strecoara
In forma florilor, sa prinda,
A sufletului arca scrisa
Cu acul si cu lacrimi mute,
Cu furci si ramuri colorate
Pornite toate dintr-o tinda
A satului, ce vrea sa cante
Se-ntinde floarea ideala
A bucuriilor nespuse,
A fiecaruia, spre seara
Bumbacul, inul sau matasea
Dau consistenta bucuriei,
Prin care vad cum se-mpletesc
Atatea vise, nostalgie
In ritmul vesnic romanesc
Desi e noapte, vreau sa cred,
Ca umbrele ce-acum danseaza
Aievea sunt,
Si-as vrea sa pot sa ma-mpletesc
In dansul lor, in ritm de vara
|
